O POETIZARE A COTDIANULUI
- Preambul. Modele semantice
Robert Adams
"Am crescut în Colorado. Am mers la şcoală în California de Sud şi, la întoarcerea mea, Colorado devenise aidoma Californiei: ceţos şi plin de autostrăzi. Şi asta a fost un mare şoc căci eu îmi petrecusem copilăria căţărându-mă pe munţi, dormind în cort, mergând de-a lungul râurilor. Mai târziu am muncit pentru Serviciul Silvic şi în parcul naţional. Toate astea erau importante în viaţa mea. De-aceea am simţit un şoc teribil când, la întoarcerea mea, am descoperit că această lume despre care vorbesc era pe cale de dispariţie."[1]
ADAMS, Robert – Colorado springs, Colorado, 1968 - 1990
Devenit profesor de literatură engleză, Robert Adams nu va înceta să reprezinte peisajul transformat de om. Mai bine decât o face prin cuvintele pe care le rosteşte ca şi profesor, fotografia îi pare artistului cel mai bun mijloc de a denunţa catastrofa socială în curs, imortalizând autostrăzile urbane care masacrează peisajul, arborii devenţi solitari, culturile uriaşe şi spaţiile industriale sau periferiile care înghit câmpiile. Stilul său se descoperă prin recurgerea permanentă la imaginea alb-negru, compoziţia simplă şi riguroasă, fără efecte.
"Cred că cea mai bună fotografie se naşte din interesul pe care artistul îl manifestă faţă de ceea ce se află în faţa obiectivului şi nu faţă de procesul în sine... Fotografia este pentru mine din ce în ce mai mult asemeni poeziei: ea nu participă la construirea unei naraţiuni căci grija sa majoră este legată de semnificaţie."
Lumina reprezintă pentru Robert Adams singura în măsură să transforme şi să redea lucrurile cele mai groteşti, cele mai inumane, adevăratele mistere demne de atenţie! Uneori, acesta nu ezită să utilizeze metafora.
ADAMS, Robert – SitkaSpruce, Curry county, Oregon, 1999 - 2003
În Eseuri asupra frumosului în fotografie (1981), lucrare ce regrupează o serie din scrierile sale, Adams apără cu vehemenţă o anumită filosofie a peisajului în fotografie:
"Un fotograf nu poate să descrie o lume mai bună decât văzând lumea aşa cum este ea. Invenţia în fotografie este atât de elaborată că pare, în mare măsură, perversă."[2]
StephenShore
"În 1972, am pornit la drum cu un prieten pentru a merge în Amarillo, Texas. Nu conduceam, deci prima mea viziune asupra Americii s-a format privind prin fereastra pasagerului. şi a fost un şoc." … "Fotografia în culori este minunată pentru că ea nu arată numai intensitatea ci şi culoarea luminii. Există o mare diferenţă între lumina la amiază într-o zi şi lumina de-a doua zi între orele 10 dimineaţa şi ora 14 după-amiaza."[3]
SHORE, Stephen – Klamath Falls, Oregon, 21 iulie 1973
Acest ataşament cvasi-impresionist la culoare şi la lumină, impregnează fiecare clişeu al primului său road-movie fotografic. Denunţarea rece a "coşmarului climatizat" nu o ia niciodată înaintea unei percepţii estetice a lumii. Programelor teoretice prestabilite ca şi fotografiilor şoc prea ilustrative, Stephen Shore, mărturisind un umanism rar, le opune o poetizare a cotidianului tot atât de literară precum picturală.
SHORE, Stephen – West Ninth Avenue, Amarillo, Texas,2 octombrie 1974
- Invitaţie
Tematica propusă se constituie ca şi o invitaţie spre investigarea şi surprinderea cu ajutorul unui aparat fotografic a unui „spectacol natural oarecare” (Andrei Pleşu), extras al spaţiului înconjurător real, prilej ce va permite sublinierea aspectelor reprezentative şi unice în dinamica peisajului natural şi citadin din regiunea Baia Mare.
Prin utilizarea posibilităţilor tehnice şi creative specifice procedeului fotografic, precum şi prin urmărirea permanentă şi exploatarea fenomenelor naturale (atmosferice) sau a intervenţiilor umane ce modelează realul vizat vor fi realizate serii de imagini ce dezvăluie elemente plastice prezente în peisajul simbolic, realist sau fantastic.
Realizate ca şi o prelungire a ideilor şi concepţiilor personale despre fotografie, urmărind sub raport temperamental încadrarea peisajului în unul din tipurile –dramatic, retoric şi patetic, liric, constructiv sau meditativ se propun:
- stabilirea unui număr de puncte de vizare;
- întocmirea unor serii de imagini fotografice pentru fiecare din punctele de vizare alese;
- Explicitări
Peisaj simbolic– redare simbolica a naturii percepute cu ajutorul simţurilor,
spaţiu al întâlnirii, îmbinării dintre natural şi simbolic generatoare a perfecţiunii
Peisaj realist - rezultat al dorinţei de a reda prin formă şi culoare datele vizuale ale unei aşezări urbane sau a unui colţ de natură, ce ajung să primeze în faţa esteticului; topografia locului primeşte un rol important
Peisaj fantastic– reflexie a unui univers mistic, imagine halucinantă ce cuprinde forme imprevizibile de relief, purtătoare a unei atmosfere ireale
Peisaj dramatic– căutare a misterului în profunzimea naturii, exploatare a formelor personificate - monumentale, contorsionate sau parţial descompuse, dispuse în planuri iluminate diferit între care se manifestă un permanent conflict.
Peisaj retoric şi patetic– respiraţie a unui aer teatral - rezultat al efectului luminii asupra formelor seducătoare ale naturii, generat prin surprinderea contrastului elementelor iluminate artificial, reprezentate fără reţinere cu alb, cu umbrele difuze modelate prin juxtapuneri de tonuri tenebroase.
Peisaj liric– conturare a unui univers pictural luminos, colorat, reprezentare a reflexiilor naturii prin aplicarea spontană şi vibrarea liberă a culorilor pe suprafeţe mari, ambiguitate expresivă a formelor, simplificare a tonurilor intermediare.
Peisaj constructiv–reprezentare ce surprinde printr-o manifestare matură a arhitecturii compoziţiei.
Peisaj meditativ– sentiment al imensităţii indus de desfăşurări cu preponderenţă orizontale, învăluite de o lumină ceţoasă, îndepărtată.